Sfantul Andrei desi era iudeu de neam, a propovaduit intr-o parte a pamantului romanesc, la stramosii nostri geto-daci, si anume in teritoriile situate pe tarmul apusean al Marii Negre (Pontul Euxin). Sfantul Andrei, "cel intai chemat" la apostolie era frate al lui Simon Petru, care s-a numarat, de asemenea, printre cei 12 apostoli ai Domnului, fiind amandoi fiii pescarului Iona. Erau originari din Betsaida, localitate situata pe tarmul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii), din provincia Galileea, in nordul Tarii Sfinte. Amandoi au fost pescari, alaturi de tatal lor. Amandoi s-au numarat printre "ucenicii" Sfantului Ioan Botezatorul, ascultand timp indelungat predicile acestuia in pustiul Iordanului, cu indemnuri la pocainta si cu proorocia despre venirea lui Mesia. De la acesta a auzit Andrei cuvintele "Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii" (Ioan 1,29). A fost si el martor, alaturi de alti ucenici, la botezul Domnului si la cunoscuta convorbire dintre Iisus si Ioan, intarindu-se in convingerea ca Acesta era Mesia cel prezis de prooroci. A doua zi dupa botezul Domnului in Iordan, Ioan Botezatorul statea pe tarmul acestui rau cu doi dintre ucenicii lui, Andrei si Ioan (viitorul apostol si evanghelist), carora le spune din nou: "Iata Mielul lui Dumnezeu" (Ioan 1,36). Auzind aceasta marturisire, cei doi ucenici au pornit dupa Iisus, in dorinta de a-L cunoaste. Iisus i-a observat si i-a intrebat: "Ce cautati?" La care ei au zis: "invatatorule, unde locuiesti?" El le-a zis:  "Veniti si veti vedea". Au mers deci si au vazut unde locuia si au ramas la El in ziua aceea (Ioan 1, 37-39). Andrei a anuntat apoi si pe fratele sau Simon Petru ca "a gasit pe Mesia" (Ioan 1,41).

Chemarea lui Andrei la apostolie s-a petrecut ceva mai tarziu. Este relatata de Sfantul Apostol si Evanghelist Matei prin cuvintele: "Pe cand (Iisus) umbla pe langa Marea Galileii, a vazut doi frati, pe Simon ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, caci erau pescari. Si le-a zis: "Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni. Iar ei, indata lasand mrejele, au mers dupa El" (Matei 4, 18-20 si Marcu 1, 16-18).Sfintele Evanghelii mai pomenesc pe Sfantul Andrei doar de doua ori: la inmultirea painilor, dincolo de Marea Galileii, cand el a instiintat pe Mantuitorul ca acolo, in multime, era un baiat care avea cinci paini de orz si doi pesti (Ioan 6, 8-9), iar a doua oara,   dupa  invierea lui Lazar cand, impreuna cu Filip, au instiintat pe Domnul ca niste elini (greci), veniti in Ierusalim cu prilejul sarbatoririi Pastelui iudaic, voiau sa-L vada (Ioan 12, 20-22).            

In  urma  poruncii   Domnului,  de a  vesti  Evanghelia  la toate neamurile, dupa pogorarea Duhului Sfant si intemeierea Bisericii crestine la Ierusalim, in ziua Cincizecimii din anul 30, Sfintii Apostoli si apoi ucenicii lor, au inceput sa predice noua invatatura adusa in lume de Mantuitorul Iisus Hristos. Potrivit traditiei si celor scrise de unii istorici si teologi din primele veacuri   crestine,   Sfantul Apostol  Andrei a  fost  primul propovaduitor al Evangheliei la geto-daci, in  teritoriul   dintre Dunare si Marea Neagra - cunoscut pe atunci sub  numele de Scythia (Scitia), dar si in teritoriile de dincolo de Prut, in nordul Marii Negre. Dar pana a ajunge aici, el a predicat in Asia Mica, de unde s-a indreptat spre teritoriile amintite de la Dunare si Marea   Neagra.

De la noi, Sfântul Apostol Andrei, aşa cum ne informează Nichifor Calist, a predicat în cetăţile Pontului stâng locuit de greci, geto-daci şi români, trecând prin Tracia, a ajuns la Bizanţ, iar de aici, coborând prin Macedonia şi Tesalia, a ajuns în oraşul Patras din Achaia, aproape de golful Lepanto. Biblia nu ne dă nici o referinţă concretă cu privire la moartea apostolului Andrei.  Potrivit traditiei, Sfantul Apostol Andrei a simtit ca este nedemn sa fie rastignit la fel ca Domnul Dumnezeul sau, astfel incat el a implorat sa i se faca o cruce de forma diferita. Crucea Sfantului Andrei este un simbol al umilintei, al patimirii si al martiriului. Sfantul Andrei a avut un sfarsit de mucenic, fiind rastignit, in orasul Patras, langa Corint, pe o cruce in forma de X (Crux decussata), careia i s-a spus "Crucea Sfantului Andrei“. Sfantul Andrei este praznuit de doua ori in an: 30 noiembrie (martiriul) si 26 septembrie (mutarea cinstitelor moaste).Crucea Sfantului Apostol Andrei reprezinta una dintre cele mai de pret sfinte moaste ale Bisericii Ortodoxe. Crucea Sfantului Andrei este pastrata alaturi de o parte din capului sfantului, in mare cinste, in Catedrala Sfantul Andrei, din orasul grecesc Patras situat in Peninsula Peloponez.

Moastele Sfantului Andrei au fost prezente in Patras pana in 357, cand imparatul Constantiu II le-a luat si le-a asezat in Biserica Sfintilor Apostoli din Constantinopol. Sfintele Moaste s-au pastrat intregi pana in 850, cand imparatul Vasile I Macedoneanul le-a trimis locuitorilor din Patras capul Sfantului Andrei. Toma Paleologul, fratele ultimului imparat bizantin (Constantin IX), refugiat la Roma din cauza turcilor, a luat cu el in anul 1453 capul si un deget al Sfantului Andrei si le-a oferit papei Pius al II lea. Exista si traditia ca in anul 1208, cardinalul Petru din Capua a luat moastele Sfantului Andrei din Constantinopol si le-a dus in catedrala din Amalfi, de unde au fost luate in jurul anului 1460 de papa Pius al II lea si duse in catedrala San Pietro din Roma, lasand in Amalfi cateva particele. Capul Sfantului Andrei ajunge in Patras in anul 1964,  in Catedrala San Pietro pastrandu-se numai o particica din moastele Sfantului Andrei. Mentionam ca Fruntea Sfantului Apostol Andrei este prezenta in Schitul Sfantul Andrei din Muntele Athos, de langa Manastirea Vatoped.

Folclor şi tradiţii

O legendă care s-a răspândit şi prin Moldova arată că Sf. Andrei se lupta cu vânturile reci ce aduceau zăpadă, cu fiarele sălbatice, în special cu lupii. Apostolul avea darul vindecărilor, prin rugăciunile sale lega gura lupilor, apărând pe oameni şi vitele lor, toţi avându-l ca mare ocrotitor. Este amintit în unele colinde dobrogene iar după credinţa populară a românilor  -Noaptea Sfântului Andrei- este un fel de jubileu pentru lupi şi strigoi, fapt subliniat şi de Vasile Alecsandri în una din poeziile sale. Prin părţile Haţegului în ziua de Sf. Andrei nu se lucra de teamă ca lupii să nu mănânce oile şi caprele; în Moldova, în părţile Iaşului exista credinţa că în această zi la răspântie de drum se strâng strigoii şi joacă Drăgaica.   Strigoii care apar în această noapte sunt acei oameni care în viaţa lor au jurat strâmb sau au fost vrăjitori şi după moarte au primit această pedepsă de a fi chinuiţi. Legendele, datinile şi practicile religioase dovedesc vechimea creştinismului la români cât şi apostolicitatea Bisericii strămoşeşti şi ne ajută la întărirea unităţii şi continuităţii noastre în acest loc binecuvântat de Dumnezeu.

Preluare de pe: http://www.crestinortodox.ro