Cam la 100 de mile la rasarit de Efes se afla Laodicea, ultima din cele sapte cetati catre ale caror biserici Ioan adresase epistolele din Apocalipsa. Ea era situata in valea paraului Lycus, care curge printre muntii care au inaltimi de 8000 pana la 9000 de picioare. Raul Lycus din Frigia, un afluent al lui Maeander, nu trebuie confundat cu Lycus, pe care se afla Tiatira, un afluent al lui Hermus. Laodicea se afla la doua mile in sudul raului frigian Lycus, pe o inaltime de aproximativ 850 de picioare deasupra nivelului marii, pe drumul principal care pornea de la Efes inspre Eufrat. Probabil ca orasul a fost intemeiat de Antiohus II (261-246 i.d.Hr.), unul din conducatorii selgiucizi ai perioadei elenistice, care a dat orasului numele Laodiceei, sora si sotia lui, si l-a populat cu sirieni si iudei adusi din Babilonia. In primul secol al existentei sale orasul Laodicea a fost un targ lipsit neinsemnat, dar importanta sa a crescut repede dupa formarea provinciei romane Asia, in secolul al II-lea i.d.Hr.Alaturi de Hierapolis, este considerat cel mai important dintre orasele de pe valea raului Licus, in perioada de inflorire, populatia sa ajungad la aproximativ 100 000 de locuitori.
Fiind situat intr-un tinut unde se cresteau mari turme de oi negre, Laodicea a devenit un centru comercial pentru lana neagra lucioasa si pentru hainele negre fabricate acolo. Atat lana cat si hainele erau exportate in multe tari. Cetatea mai era cunoscuta si ca centru de export pentru renumitul praf frigian pentru ochi, ca un puternic centru financiar, avand mari case bancare, care atrageau multa bogatie. In plus, orasul a obtinut faima pentru faptul ca era situat aproape de templul Men Karou, unde functiona o bine cunoscuta scoala medicala.Astfel, in timpul perioadei romane Laodicea era cunoscuta ca unul din cele mai bogate orase din Rasarit. Oferindu-i Laodiceei ajutor financiar pentru a fi reconstruita dupa un sever cutremur care o distrusese in anul 60 d.Hr., imparatul Nero a numit-o "una din cele mai ilustre cetati ale Asiei". Totusi, cetatenii mandri si bogati au refuzat acest ajutor si i-au spus celui care se vroia binefacatorul lor ca ei aveau destule mijloace financiare pentru a-si reconstrui orasul, neavand nevoie de sprijin din afara.
Cunoasterea istoriei Laodiceei, a bogatiei si a principalelor ei produse face mai clar sensul anumitor declaratii din epistola pe care o adresase Ioan bisericii ei crestine (Apocalipsa 3,14-22). Membrii ei considerau ca sunt bogati, ca s-au imbogatit si ca nu duc "lipsa de nimic", in timp ce, in realitate, din punct de vedere spiritual erau ticalosi, nenorociti, saraci, orbi si goi (v 17). Dar Domnul i-a avertizat sa nu se increada in aurul din bancile lor, ci sa cumpere de la El "aur curatat prin foc", ca sa se imbogateasca (v. 18). Domnul le-a mai dat sfatul de a cumpara de la El "haine albe", ca sa se imbrace cu ele si sa nu li "se vada rusinea goliciunii" (v 18). Unii comentatori considera ca Ioan face referire la faptul ca laodiceenii erau mandri de lucioasele haine negre produse in orasul lor si exportate in multe tari. Atunci de ce sa spuna cineva ca ei erau goi (v 17)? Comentatorii de asemenea cred ca mandria pentru vestitul praf frigian de ochi a fost cauza sfatului de a cumpara de la El "doftorie pentru ochi", ca sa-si ungi ochii si sa vada (v 18).
Ca biserica crestina din Laodicea a fost intemeiata in perioada apostolica timpurie este atestat de apostolul Pavel, care i-a scris o epistola, care pare ca s-a pierdut (vezi comentariul de la Coloseni 4,16). Se pare ca biserica a crescut repede, asa ca in secolul al II-lea Laodicea a devenit resedinta unui episcop. Unul din episcopii ei, Sagaris, a murit acolo ca martir, in anul 166 d.Hr. In diferite rapoarte sunt mentionati si alti martiri crestini laodiceeni care si-au dat viata in timpul persecutiilor din primele secole ale erei crestine. In secolul al IV-lea cetatea a fost locul unde s-a tinut un important sinod bisericesc. In secolul al XI-lea cetatea a fost cucerita de selgiucizi, dar in anul 1119 d.Hr. cruciatii crestini au recuperat-o. Insa dupa doua secole ea a fost distrusa de turci, nemaifiind apoi reconstruita. In locul ei a fost intemeiat un oras nou, care poarta numele Denizlii, situat langa un izvor de apa in apropiere de Laodicea. Materialul de constructie pentru acest nou oras a fost luat din ruinele vechii cetati Laodicea, care au fost folosite ca o cariera de piatra. Astazi numele turcesc al acelui loc ruinat este Eski Hisar, insemnand "Vechiul Castel". Atunci cand Frigia s-a impartit in doua, Laodiceea a devenit metropola a Frigiei Pacatiana, figura sub acest nume in toate documentele "Notia episcopatuum". Mai mult, s-au pastrat in limba greaca saizeci de canoane date la un sinod local tinut in Laodiceea (343)
Orasul Laodiceea este in mod frecvent amintit de catre istoricii bizantini, mai ales in epoca comnenilor, fiind fortificat de catre imparatul Manuel. Invaziile mongole si turce i-au adus decaderea, de atunci aflandu-se in ruine.Monumentele istorice pot fi vazute in prezent in apropierea satului Denizlim numit mai exact Denizli Ladik (Ladik-Laodiceea). S-au pastrat vestigii dintr-un stadion, trei teatre, un apeduct, sarcofage etc. Principala activitate arheologica pe acest sit a fost reconstructia marilor strazi dintr-o anumita parte a orasului, incluzand strada principala, numita strada Siria.Recent, a fost descoperita in Laodiceea o biserica ce dateaza din sec. al IV-lea. Profesorul Celal Simsek, cel care a condus sapaturile arheologice, sustine ca biserica a fost descoprita folosind unde radar, o tehnica pe care intrebuintat-o pentru prima data anul acesta. Cea mai mare parte a bisericii, ce este construita pe o suprafata de 2000 m2, si-a pastrat starea initiala. Arheologii sustin ca este foarte probabil ca aceasta biserica din Laodiceea sa fie cea la care se face referire in Apocalipsa.
