Manastirea Dintr-un Lemn este situata la aproximativ 25 de kilometri sud de municipiul Ramnicu Valcea si la 12 kilometri nord de Babeni, pe valea Otasaului, in comuna Francesti. Cea mai veche marturie despre manastire a fost consemnata in scris de diaconul Paul de Alep, care l-a insotit pe Patriarhul Macarie al Antiohiei in calatoriile acestuia prin Tarile Romanesti intre anii 1653-1658. El sustine ca un calugar ar fi gasit o icoana a Maicii Domnului in scorbura unui stejar secular. In acel moment el ar fi auzit o voce ce l-ar fi indemnat sa zideasca o manastire din trunchiul acelui copac. Potrivit unei vechi traditii locale, ar fi luat fiinta in primele decenii ale secolului al XVI-lea, prin edificarea in acest loc a materialului unui singur stejar. Ea a fost ridicata in cinstea Icoanei Maicii Domnului, icoana ce se pastreaza si azi in biserica de piatra a manastirii. In baza acestei traditii asezarea monahala de aici poarta numele Dintr-un Lemn.

Mitropolitul Ungrovlahiei, Neofit Cretanul, cercetand manastirea la 29 iulie 1745 scria: un cioban cu numele Radu, in timpul lui Alexandru Voda (1568-1577), a visat Icona Maicii Domnului despre care aminteste Paul de Alep si, taind stejarul in care a fost gasita icoana, a facut din lemnul lui o bisericuta, numita din aceasta pricina Dintr-un Lemn. Cam acelasi lucru afirma in anul 1842 si poetul Grigore Alexandrescu. Existenta stejarilor seculari, precum si a icoanei, se constituie astazi in probe de necontestat pentru adevarurile consacrate in legenda. Construita chiar pe locul stejarului purtator de icoana, dupa toate probabilitatile pe la mijlocul secolului al XVI-lea, bisericuta din lemn este lucrata din barne groase, incheiate in coada de randunica. Are o forma dreptunchiulara, cu absida altarului decrosata, cu o lungime totala de 13 metri, o latime de 5.50 metri si o inaltime de aproximativ 4 metri. Este inconjurata la exterior de un brau in torsada, sapat in grosimea lemnului, cu un pridvor deschis, fara turla.Iconostasul, sculptat in lemn de tei, in anul 1814, este o veritabila opera de arta ca si multe din icoanele de lemn ce impodobesc bisericuta in interior. Icoana Maicii Domnului de care este legata existenta acestui sfant asezamant monahal, este pastrata cu multa veneratie in biserica mare.

Icoana are dimensiuni impresionante, fiind inalta de 1.50 metri si lata de 1.10 metri. In anul 1929, Andrei Grabar de la Universitatea din Strasbourg a vizitat manastirea si, studiind icoana, a identificat-o ca fiind pictata in secolul IV la manastirea Theothokos din Grecia, dupa un model care se spune ca ar fi apartinut Apostolului Luca, cel care a pictat-o pentru prima data pe Fecioara Maria. Conform traditiei, in lume se mai pastreaza trei exemplare asemenea celei de la Dintr-un Lemn la Moscova, la Istanbul şi la Ierusalim.  Prin voia şi cu binecuvăntarea PS Gherasim Cristea al Râmnicului, s-a scos ferecătura de argint, ataşată icoanei la anul 1813, de o familie din Bucureşti, şi pe partea anterioară s-a mai descoperit o icoană, şi anume Judecata de Apoi. Icoana Maicii Domnului cu Pruncul are două feţe, pe spatele ei, pe acelaşi lemn, fiind zugravită scena cu Judecata de Apoi. Se crede că autorul poartă numele „Damaschin”.

Inceputurile Manastirii Dintr-un Lemn sunt legate, asa cum am vazut, de unele traditii sau legende care conserva fara indoiala o parte din adevar. Primul document in care apare numele asezamantului monahal de aici poarta data de 20 aprilie 1635. Pisania bisericii de zid, aflata deasupra intrarii principale, care dateaza din anul 1715, scrisa la porunca lui Stefan Cantacuzino (1714-1716), confirma cele aflate din documentul din 1640 si anume: faptul ca biserica de zid a fost construita de Matei Basarab. De fapt si pomelnicul manastirii, scris de Dionisie, Eclesiarhul Mitropoliei de Bucuresti la anul 1804, dupa cel din anul 1715, la fila numarul sase il atesta ca ctitor pe Matei Basarab.

Biserica de azi prezinta in linii generale arhitectura lui Matei Basarab. Din punct de vedere arhitectonic biserica de zid este in plan triconc, cu altar octogonal, iar pronaosul se termina cu un pridvor pe stalpi. Pe langa icoana Sfintei Fecioare, de care este legat trecutul manastirii, se pastreaza cele doua policandre de la Serban Cantacuzino si doamna Marica Brancoveanu, cele trei icoane mari imparatesti, precum si alte 36 de icoane mai mici zugravite in anii 1833-1840 de Gheorghe Gherontie de la Hurezi. In 1715 Stefan Cantacuzino restaureaza in intregime clopotnita manastirii, situata la intrarea in incinta principala si Casa Domneasca. Dupa restaurarea din 1938-1940, facuta de Ministerul Aerului si Marinei, acest ansamblu monahal a devenit in mod simbolic altar de inchinare pentru aviatori si marinari.

Mănăstirea poarta hramul Naşterea Maicii Domnului. Se spune că aici s-au înfăptuit o mulţime de minuni. Aceste locuri binecuvântate sunt foarte căutate de turişti, pentru frumuseţea lor, culoarea şi liniştea răcoroasă care le învăluie. Mii de pelerini ajung aici din cele mai îndepărtate colţuri ale lumii şi se închină la icoana Preacuratei, cea descoperită în inima bătrânului stejar. Călugării o mai numesc „Maica Domnului care îţi arată drumul.

Preluare de pe http://www.financiarul.ro