Redescoperiţi bisericile şi mănăstirile din Arhiepiscopia Iaşilor, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei - astăzi, Mănăstirea „Galata”, cu hramul „Înălţarea Domnului”.

 Mănăstirea „Galata” a fost ctitorită de domnitorul Petru Şchiopu, iar Biserica a fost sfinţită în 1584. Numele provine de la cartierul din Constantinopole (Istanbulul de astăzi), acolo unde domnitorii moldoveni găseau găzduire când mergeau la Înalta Poartă. Ca şi alte mănăstiri din zona Moldovei, „Galata” are un zid înconjurător cu un turn-clopotniţă. Casa domnească, unde se retrăgea adesea domnitorul Petru Şchiopu, a suferit mai multe modificări de-a lungul timpului, iar astăzi găzduieşte muzeul mănăstirii, paraclisul „Sf. Apostol Iacov”, diverse exponate cu valoare istorică, un fragment de frescă zugrăvit în celebrul „roşu de Galata”, şi clopotul dăruit de Petru Şchiopul Bisericii „Galata din vale”.
Înconjurată de ziduri prevăzute cu creneluri şi având un turn clopotniţă înalt la intrare, biserica are aspectul unei fortăreţe, în trecut servind adesea ca loc de apărare şi uneori ca reşedinţă domnească. În toamna anului 1762, a izbucnit un puternic incendiu în care au ars toate obiectele din biserică. Domnitorul Grigore Callimachi (1761 - 1764 şi 1767 - 1769) a înzestrat-o din nou cu odoare, dar nici acestea nu s-au păstrat, neexistând informaţii care să arate unde au fost duse sau când au fost distruse. În anul 1811, zugravul Vasile Dubrovski a refăcut pictura interioară a bisericii.
Domnitorul Mihail Sturdza (1834 - 1849) a adăugat un etaj la clădirea turnului clopotniţă, care este delimitat clar de celelalte două etaje printr-un brâu de piatră.
În decembrie 1863, prin Legea secularizării averilor mănăstireşti a domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859 - 1866), Mănăstirea „Galata” a fost scoasă de sub tutela Patriarhiei Ierusalimului, iar călugării greci au plecat. Mult timp, Biserica a fost una parohială, aici slujind un preot, o dată pe lună. În anul 1865, în incinta mănăstirii a funcţionat o şcoală de sericicultură, condusă de M. Viltimescu. În apropierea mănăstirii a funcţionat un ospiciu de infirmi, administrat de către Epitropia Sf. Spiridon.
Printr-o decizie ministerială, casele egumeneşti de la Mănăstirea „Galata” au îndeplinit începând din 1 septembrie 1923 funcţia de închisoare, aici fiind transferaţi deţinuţii care fuseseră închişi anterior în clădirea unde se află astăzi Policlinica pentru elevi şi studenţi (de pe str. Păcurari nr.9), care a devenit cămin studenţesc.
Biserica având hramul „Înălţarea Domnului” este amplasată în mijlocul incintei. Ea este construită din blocuri de piatră cioplită şi rânduri de câte trei cărămizi, care conferă monumentului o policromie. Pereţii bisericii sunt susţinuţi de nouă contraforturi de piatră, în trepte şi anume: doi în diagonală la exonartex, doi în dreptul zidului dintre pridvor şi pronaos, câte doi pe absidele laterale şi unul sub ferestra din mijloc al absidei altarului.
Din pronaos se trece în gropniţă printr-o uşă mică. Între încăperea mormintelor şi naos nu se află un zid despărţitor, ci ele sunt separate prin trei arcade puternice susţinute de două coloane libere şi de alte două coloane angajate în zidurile laterale, ca la ctitoria lui Neagoe Basarab de la Mănăstirea Curtea de Argeş. În zidul nordic al gropniţei se află o uşă săpată în zid, prin care se poate urca pe un şir de trepte din piatră într-o încăpere secretă, aflată deasupra bolţii sepulcrale. Deasupra pronaosului şi naosului se află câte o turlă octogonală zveltă, care se sprijină în exterior pe o bază pătrată şi pe două stelate. Aceasta este prima biserică din Moldova construită cu două turle, până atunci bisericile moldoveneşti având fie o singură turlă, fie niciuna.
Biserica Mănăstirii Galata a fost pictată în interior în frescă la începutul secolului al XVII-lea. Pictura originală a bisericii a fost distrusă însă în incendiul din anul 1762. Unele fragmente din pictura originală s-au păstrat acoperite de tencuieli ulterioare.
Iniţial, biserica a fost pictată şi în exterior, dar aceste picturi s-au şters în decursul celor 400 de ani de existenţă ai bisericii.