Biserica Bărboi a fost construită în anii 1841 - 1844, pe locul unei biserici ridicate de vornicul Ursu Bărboi în perioada 1613 - 1615, după planurile arhitectului grec Andrei Caridis. Situată în centrul oraşului Iaşi, pe Stradela Bărboi nr. 12, biserica este ctitorită de Dimitrie şi Elena Sturza. În 1669 a fost transformată în mănăstire, fiind închinată Mănăstirii Vatopedu din Muntele Athos. În această biserică a fost înmormântat în anul 1842 fostul domnitor Ioniţă Sandu Sturdza (1822 - 1828), primul domn pământean al Principatului Moldovei de după epoca fanariotă. Tot aici sunt înmormântaţi şi alţi membri ai familiei Sturdza, precum şi poetul Alecu Russo (1819 - 1859).
Mănăstirea Bărboi a fost inclusă pe lista monumentelor istorice din judeţul Iaşi din anul 2004. Ansamblul cuprinde Biserica, zidul de incintă, turnul clopotniţă, construit cu cheltuiala lui Constantin fiul lui Dimitrie Sturza, şi o casa parohială în care a funcţionat, în anul 1834, Institutul de educaţie al fetelor şi o casă de ape.
Biserica are planul în formă de cruce greacă, după modelul celor de la Muntele Athos. Intrarea principală este marcată de un portal impozant susţinut pe şase coloane din piatră cu capiteluri dorice. Turla centrală este încadrată de patru turle cu deschidere mult mai mică şi care au baze octogonale. Perimetrul exterior al bisericii este compus dintr-o alternanţă de blocuri de piatră de talie şi şiruri de cărămidă. Interiorul bisericii este compus din trei nave despărţite prin coloane de marmură de Carrara, care au la partea superioară capiteluri în stil Corintic. Pictura interioară a bisericii, influenţată de stilul renascentist, a fost realizată în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Inscripţiile de pe icoane sunt în limba greacă. Catapeteasma din lemn sculptat şi poleit cu aur a fost confecţionată de meşterul Ilie Moldovan, originar din Basarabia. În inventarul bisericii se află mai multe obiecte cu valoare de patrimoniu dintre care menţionăm următoarele: o Evanghelie ferecată în argint în noiembrie 1807, un Potir donat de domnitorul Ioniţă Sandu Sturdza în 1823, două chivoturi de argint aurit - donate de boierii Sturzeşti la 20 mai 1831, făcute prin osârdia arhimandritului Neonil Buzilă. Icoana hramului - se află în faţa altarului, la dreapta; a fost ferecată în argint în 1842, iar icoana Brâului Maicii Domnului, aflată în partea stângă a pronaosului; a fost ferecată în argint, în 1843.
Singurul turn clopotniţă cu ceas din oraş se află la Biserica Bărboi. Arhitectura acestui turn este cu totul deosebită faţă de cea a tuturor celorlalte turnuri care marchează intrarea într-un ansamblu mănăstiresc. Casa parohială reproduce modelul caselor tradiţionale din mănăstirile Moldovei. Are parter şi un etaj şi un plan simplu compus din încăperi dispuse simetric în jurul unui hol central.
În decursul timpului, unii boieri au făcut mai multe donaţii mănăstirii. În decembrie 1863, când s-a elaborat Legea privind secularizarea averilor mănăstireşti, Mănăstirea Bărboi avea moşii întinse (printre care Coropceni şi Rediu), vii, case şi dugheni, care aduceau un venit anual de 145.000 lei. După secularizare, mănăstirea a fost desfiinţată, iar Biserica „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” a devenit biserică parohială, având ca filiale alte două biserici: Biserica Albă şi Biserica „Sf. Pantelimon”.
În perioada 1863-1865 a slujit ca diacon la această biserică scriitorul Ion Creangă.