Muntenia este o regiune istorica din sudul Romaniei. Denumirea acestei regiuni a aparut pentru prima data in cronicile primilor domnitori moldoveni, iar prin Muntenia se intelegea intregul teritoriu al Tarii Romanesti.

Muntenia a format impreuna cu Oltenia principatul medieval al Tarii Romanesti, incepand cu domnia lui Basarab I, si pana la unirea principatelor din anul 1859. Pana in secolul al XVIII-lea denumirea „Muntenia” se intindea si asupra Olteniei, care abia dupa stapanirea habsburgica a inceput sa fie perceputa ca o regiune istorica distincta.

Teritoriul Munteniei era locuit in antichitate de triburile Getilor, popor de neam tracic.

Istoricul antic Strabon sustinea ca „dacii si getii vorbesc aceeasi limba”, iar Herodot ii introduce in istorie cu urmatoarea mentiune: „Getii sunt cei mai barbati si mai drepti dintre traci”.

Getii au dus lupte aprige cu bastranii (popor germano-celtic), care intre anii 200 si 100 i.e.n. ocupa poalele nord-estice ale Muntilor Carpati si malurile Nistrului.

Muntenia a facut parte din marele regat dac a lui Burebista, dar nu si de regatul lui Decebal. Dupa ce Decebal a fost invins de catre Traian, au fost trimise trupe auxiliare in Muntenia si sudul Moldovei pentru pacificarea regiunii. Muntenia nu a fost anexata si nu a devenit provincie a Imperiului Roman.