Când am fost în pelerinaj în Sfântul Munte m-am simțit cu adevărat ca și cum aș fi în grădina Maicii Domnului. Pretutindeni este o atmosferă de liniște și pace, e ceva ce simți că nu e de pe acest pământ, căci dacă ar fi fost de pe acest pământ, atunci negreșit, oamenii, care sunt mereu în căutare de ceva nou, ar fi descoperit acest lucru și l-ar fi introdus în felul de a fi al societății. Dar acea pace sufletească vine de la însuși Hristos, care a și spus: „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu”(Matei, 14:27). Așa am aflat și de la un călugăr român, din discuțiile purtate cu dânsul. Dumnezeu, pentru rugăciunile,ostenelile și sacrificiile monahilor din Sfântul Munte, a alungat duhurile răutății din văzduh, așa încât, pe Athos, simți că și aerul pe care îl respiri, parcă e duhovnicesc. Totul e ca o lecție de teologie, dar pe viu, pe simțite. Versetul pe care l-am învățat la școală la orele de Noul Testament: „căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh” (Ep. Către Efeseni, 6:12), devine înțeles cu adevărat prin experierea prin simțiri a acestor cuvinte.

Pe vremea când eram la cules de măsline prin grădinile mănăstirii Vatoped, eram pur și simplu fascinat de energia și voioșia călugărilor care munceau, ceea ce era contrar așteptărilor mele de a vedea monahi supărați, cu fețe triste și distanți. Iar acea imagine țin minte că m-a făcut să mă gândesc că așa e în Rai, că așa trebuie să fi fost și strămoșii noștri Adam și Eva în grădina Raiului. Ba chiar privind la unii monahi, ai impresia că Dumnezeu a îngăduit ca unele din virtuțile lor să se răsfrângă chiar pe chipul lor. Așa observi că unii au fețe de heruvimi, alții de serafimi, iar alții de sfinți.

Dintre odoarele care se păstreză cu mare cinste la Mănăstirea Vatoped mi-a rămas mai proaspătă în memorie racla cu capul Sfântului Ioan Hrisostom. Era ceva asemea unei bisericuțe în miniatură, foarte frumos lucrată și împodobită, iar pe lateral era o ușiță mică prin care puteai vedea urechea neputrezită a sfântului. Dacă știi povestea, atunci în fața ochilor ți se înfățișează toată scena, de parcă și tu ai fost un martor în exact acea clipă, de parcă și tu te afli în spatele ucenicului care privește prin gaura cheii în chilia ierarhului și vede pe marele Apostol Pavel cum îi soptește și tâlcuiește la urechea stângă epistolele sale pentru a fi mai bine înțelese. E ca și cum ai purta un dialog cu ucenicul, că el se întoarce spre tine să-ți povestească cele văzute, iar tu te apropii în liniște și cu sfială de ușă, privești prin gaura cheii și cu inima tresâltând de bucurie te întorci spre ucenic și-i spui: Așa este!

Foarte frumos mi s-a părut și gestul de omenie al părinților de la mănastirea Vatoped. Întrucât Dumnezeu a dat ca măslinele să fie din belșul în acel an, părinții au hotărât să trimită ulei și celorlalte mănăstiri din Sfântul Munte, ca binecuvântare, să se bucure și ei de darul dat de Dumnezeu.

De asemenea, o mulțime de lucruri am avut de învățat și la mănăstirea Sf. Pantelimon. Aceasta este mănăstirea în care s-a nevoit sfântul Siluan Athonitul și în care a viețuit o bună perioadă de timp și ucenicul său, părintele Sofronie Saharov. E mănăstirea în care sfântul Nicolae Velimirovici venea ori de câte ori ajungea în muntele Athos. E ceva deosebit să ajungi să pășești prin locurile prin care ai citit că au viețuit sfinții, oamenii care nu au căutat nimic altceva decât cum să placă lui Dumnezeu. E un simțămând foarte frumos când te plimbi și treci prin dreapta pangarului și vezi atunci cu ochii minții cum sfântul Nicolae trecea prin mâna sfântului Siluan toate cărțile pe care le cumpăra, când mergi doi pași mai încolo și ajungi la moara unde a avut ascultare sfântul Siluan.

Țin minte și acum cât de contrariat am fost la început când am dat de liftul din interiorul mănăstirii. Am simțit atunci cum toate cuvintele celor care sunt împotriva Bisericii năpădesc peste mine. Că părerea celor care nu sunt în Biserică, în care critică anumite lucruri, poate are în ea un oarecare sâmbure de adevăr. Că poate mănăstirea aceasta e totuși un pic prea înstărită. Dar nu e așa. Ei nu știu că pe timpul în care a trăit sfântul Siluan, în mănăstire erau 3000 de monahi. Ei nu știu că un slujitor al Domnului își începe ziua cu noaptea în cap și că ascultările lui se mai termină seara. Eu nu cred că ei au aflat cât de harnic este un monah. Și atunci e normal ca la atâția oameni, cetatea mănăstirii să prospere. Lenea este păcat de moarte, iar dacă faci un lucru trainic, atunci el dăinuiește peste veacuri și se bucură și urmașii de binecuvântarea adusă de acel lucru. Iar monahii de pe vremea sfântului Siluan erau atât de ocupați fiecare cu ascultarea lui, încât ei nici nu se cunoșteau toți între ei, deoarece nu vorbiseră niciodată. Așa că în fața acestei povești, prezența liftului a devenit nesemnificativă.

O altă amintire deosebită este aceea când l-am întâlnit pe părintele Iulian, duhovnicul mănăstirii Prodromu. Mai citisem eu prin cărți despre bătrâni frumoși, cu părul alb și ochii albaștri, dar nu credeam să fie chiar așa, să vezi întreg cerul reflectat în ochii unui bătrân...ochii aceia erau cerești.

Îmi mai aduc aminte și drumul care ducea la peștera Sfântului Atanasie, întreg peisajul care se descoperea în fața ochilor noștri. Să vezi marea cum se întinde în larg, până când nu mai poți spune unde se termină marea și unde începe cerul. Să auzi păsările cum cântă de duios și vântul cum adie. Cum psalmodiază călugării și cum cădește un preot, cum arde fața lui la lumina lumânării. Multe binecuvântări ne dă Bunul Dumnezeu, dar parcă în Sfântul Munte simți mai limpede și mai clar aceste binecuvântări și atunci și dorința de a-i mulțumi lui Dumnezeu crește odată cu acestea.

Pentru cei care doresc să pășească prin Grădina Maicii Domnului, pelerinajele în Sfântul Munte încep din luna martie a anului 2018. Puteți consulta toate perioadele pe site-ul Centrului de Pelerinaj Sfânta Parascheva, la adresa: http://www.centruldepelerinaj.ro/pelerinaje/4

Părintele Teodor