Centrul de Pelerinaj “Sf. Parascheva” a inițiat începând cu luna August 2013 o campanie de informare a opiniei publice cu privire la monumentele cultural – religioase din județul Iași. Scopul acestei campanii este de a pune în valoare patrimoniul cultural și religios al județului Iași și de a atrage turiști în județul Iași.
Această nouă campanie a Centrul de Pelerinaj „Sfânta Parascheva” debutează cu prezentarea mănăstirilor cu fortificaţii ale municipiului Iaşi și aducerea în lumină a istoriei acestor mănăstiri, și anume: Mănăstirea Frumoasa, Mănăstirea. Galata, Mănăstirea Hadâmbu, Mănăstirea Hlincea, Mănăstirea Cetățuia, Mănăstirea Golia, Mănăstirea Bărboi, Mănăstirea Barnova și Mănăstirea Dobrovăț.
Gândite ca loc de refugiu şi rezistenţă armată, mănăstirile fortificate sunt o dovadă vie de istorie autentică pentru locuitorii din judetul Iași.
Mănăstirile beneficiază de un complex fortificat medieval capabil să ofere domnitorilor și boierilor din acele vremuri un punct de rezistență înarmată împotriva invadatorilor. Mănăstirile au fost gândite de la început și ca loc de refugiu și rezistență armată în caz de asediu, zidurile lor fiind prevăzute cu metereze mai înguste, pentru puști și arcuri, iar din loc în loc există deschideri mai largi, pentru tunuri.
Pe langă apărarea împotriva invadatorilor o parte din aceste mănăstiri fortificate au fost transformate de-a lungul timpului în spitale militare. În vremea holerei celei mari din anul 1848, Mănăstirile Hlincea şi Cetăţuia au fost folosite ca lazaret pentru bolnavi.
De asemenea puțini oameni știu că printr-o decizie ministerială, casele egumenești de la Mănăstirea Galata au îndeplinit începând din 1 septembrie 1923 funcția de închisoare, aici fiind înființate ateliere de cizmărie, fierărie, lingurărie, tâmplărie și olărie, unde lucrau deținuți.
Putem să mai amintim că Mănăstirea Dobrovăț a fost ultima ctitorie a voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt sau, că la Mănăstirea Golia se mai păstrează si astăzi o casă cu coloane din secolul al XVIII-lea, unde a locuit temporar și Ion Creangă cât a fost diacon la această mănăstire.
Din istoria Mânăstirii Cetățuia afăm că a fost reședință de vară a voevozilor și mitropoliților Moldovei, adăpost de lucru al mitropolitului Dosoftei și învățatului Dimitrie Cantemir.
De asemenea de asupra Mănăstirii Cetățuia cu prilejul jubileul Universității, în anul 1911 aviatorul Aurel Vlaicu, a efectuat primul zbor de aviație la Iași zburând cu aparatul inventat de el.
Tot din istoria bisericilor fortificate aflăm că la Biserica Barboi a fost înmormântat în anul 1842 fostul domnitor Ioniță Sandu Sturdza (1822-1828), primul domn pământean al Principatului Moldovei de după epoca fanariotă. Tot aici sunt înmormântați și alți membri ai familiei Sturdza, precum și poetul Alecu Russo . În perioada 1863-1865 a slujit ca diacon la această biserică scriitorul Ion Creangă.
În Mănastirea Frumoasa se află ruinele “palatului de pe ziduri” sau “Palatului Sturza” purtând pecetea timpurilor în care a fost construit.
Prin această campanie încurajăm pe ieșeni și numai să viziteze aceste obiective importante și să-și cunoască istoria si cultura județului Iași.
Mănăstirea Frumoasa
Hram: Sf. Arh. Mihail şi Gavriil şi Adormirea Maicii Domnului
An construcţie: 1586-1587
Ctitor: hatmanul Meletie Balica
Scurta descriere
Sub dealul Cetățuii, pe malul drept al Bahluiului, cam la doi km de Curtea Domnească, își are deschise porțile Mănăstirea Frumoasa. Este cea mai veche ctitorie înălţată pe acest loc, de Meletie Balica, un portar al Sucevei şi hatman al Moldovei.
Poziția pitorească a mănăstirii îl determină pe domnitorul Moldovei, Grigore al II-lea Ghica să restaureze între anii 1727-1733, adăugându-i un ansamblu de palate minunate după moda orientală.
Clădirea bisericii este ctitoria lui Ioasaf Voinescu, din perioada 1836-1839, fiind rezidita din temelie.
Deasupra bisericii se înalţă patru turnuri false construite după modelul turlele bisericilor ruseşti. În plus, clădirea prezintă o îmbinare dintre forme simple, sobre de factură clasică şi forme răsăritene.
În curtea bisericii se află ruinele “palatului de pe ziduri” sau “Palatului Sturza” ce îmbina stilul clasic cu cel tradițional moldovenesc şi a fost ridicat între 1818 -1819 după planurile arhitectului Martin Kubelka. Planul palatului este de formă dreptunghiulară, cu două ieşiri: una pe faţă dinspre Sud, în interiorul incintei şi alta pe faţadaopusă, intercalând zidul incintei, de unde numele de "Palatul de pe ziduri". Marele salon al palatului se întinde peste zidul incintei, oferind de la etaj o vedere panoramică asupra Iașului.
Biserica actuală de la Frumoasa poartă din plin pecetea timpurilor în care a fost construită, impresionând prin monumentalitate. Ea este construită în formă de navă şi se întinde pe o lungime de 37 metri şi o lăţime de 15 metri.
Intrarea în biserică se face printr-un portic doric cu fronton triunghiular, prevăzut cu patru coloane, cele din mijloc fiind legate între ele printr-o arcadă. Coloanele, pilaștrii şi arcadele, utilizate cu pricepere şi ingeniozitate decorează faţadele, sporind eleganţa impunătorului monument.
De un efect plastic deosebit este şi turnul clopotniţă care marchează intrarea în incinta mănăstirii. Peste registrul inferior, masiv şi străpuns de gangul intrării, se afla camera clopotelor, ale cărei faţade sunt decorate de douăsprezece coloane ionice.
Pe latura estică a zidului incintei se deschide o altă poartă înaltă, cunoscută sub numele de "Poarta Spânzuraților". Tradiția spune că această poartă face legătura cu un maidan, loc unde se organizau execuțiile publice în special în zilele de iarmaroc.
Tot în incinta mănăstirii Frumoasa, în partea nordică a bisericii, se află un monument măreţ din marmură albă. Este cavoul ridicat de domnitorul Mihail Sturza în onoarea şi pentru pomenirea preaslăvitului logofăt şi cavaler Grigore Sturza. Frumosul cavou mai adăpostește şi criptele altor membri ai familiei Sturza.
Cu anul 1863 averile bisericii sunt trecute în patrimoniul statului, iar casele domnești de aici sunt transformate în cazarmă şi mai târziu în spital militar.
În vara anului 2003, această ctitorie devine mănăstire de maici.
