Manastirea Barnova
Campanie de informare derulată de Centrul de Pelerinaj „Sfânta Parascheva” şi cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”: Redescoperiţi bisericile şi mănăstirile din Arhiepiscopia Iaşilor, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei - Mănăstirea Bârnova, cu hramul „Sfântul Gheorghe”( 23 aprilie).
Situată la zece kilometri sud-est de Iaşi, în comuna cu acelaşi nume, Mănăstirea Bârnova a fost construită între anii 1626-1666, de către voievozii moldoveni Miron Barnovschi şi Eustratie Dabija. Ctitoria se află pe locul unei vechi biserici de lemn, datând din 1603, care avea hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”.
Din anul 1663, când Mănăstirea a fost închinată Patriarhiei Ierusalimului, sfântul lăcaş a fost administrat, pentru 200 de ani, de călugări greci. În 1728, Grigorie al II-lea Ghica a construit aici noi case de piatră, zidul de incintă cu tunuri de apărare, creneluri şi foişorul de pază. La 15 septembrie 1863, domeniile şi bunurile Mănăstirii au trecut în proprietatea statului. Între ani 1918 şi 1945, Mănăstirea a avut statut de parohie, apoi, din 1945 până în 1950 a fost mănăstire de maici. Din 1950 până în 1990, mănăstirea a avut, din nou, statutul de parohie, iar în iulie 1991, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei i-a redat statutul de mănăstire de călugări.
Ansamblul Mănăstirii a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din judeţul Iaşi, din anul 2004. Ascunsă în codrii seculari ai Iaşului, incinta Mănăstirii Bârnova este protejată de ziduri înconjurătoare de apărare, cu metereze. La poartă este un turn clopotniţă, prin care se intră în mănăstire. Atât clopotniţa, cât şi zidurile de incintă sunt lipsite de vreo inscripţie.
Biserica are o înfăţişare exterioară măreaţă, fiind construită în stilul Galatei, în plan triconc, cu două turle, dintre care una masivă, deasupra pridvorului şi alta mai subţire, octogonală, ornamentată în exterior. Pentru prima dată în Moldova, la bisericile lui Miron Barnovschi-Movilă, apare turnul-clopotniţă lipit de biserică, amplasat deasupra pridvorului. Acesta schimbă înfăţişarea exterioară a bisericii în ansamblul ei. Turla de deasupra pridvorului este un element de fortificaţie, având la primul etaj o tainiţă în care puteau fi ascunse odoarele bisericii la vreme de primejdie şi la etajul al doilea o încăpere cu rol de apărare, având practicate în ziduri metereze pentru tras cu puşca. În această turlă se intra printr-o uşă secretă, ascunsă în epocă de spătarul unei strane bisericeşti din pronaos. De asemenea, se remarcă şi prezenţa contraforturilor laterale masive, pe colţurile pridvorului. Biserica Mănăstirii Bârnova este împărţită, conform tradiţiei bizantine, în pridvor, pronaos, naos şi altar. Pridvorul este dreptunghiular, sprijinit în exterior, la colţuri, de contraforturi masive. În interior are o boltă cu două calote, care sunt ornamentate de jur împrejur de torsade timbrate cu scuturi mici. În pronaos, în partea dreaptă, lângă peretele de sud şi în peretele de sud, se află două pietre de mormânt: a domnitorului Eustratie Dabija şi a domniţei Maria, fiica lui Dabija.
Între pronaos şi naos lipseşte peretele despărţitor, fiind înlocuit cu trei arcade şi doi pilaştri groşi.
În prezent, Mănăstirea Bârnova numără 13 vieţuitori, care se îndeletnicesc, printre altele, cu pictarea icoanelor, confecţionarea plutelor de candelă şi a tămâiei.
http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/foto-video/manastirea-barnova-gale...
