Începutul lunii octombrie reprezintă ziua în care creştinii ortodocşi prăznuiesc sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului, cunoscută în popor şi sub denumirea de Pocroave. Este un moment în care rugăciunile de ajutor și ocrotire la Maica Domnului fac minuni. Acoperamantul Maicii Domnului îi ține sub protecția lui pe toti creștinii care vor să fie feriți de încercări și de suferințe. Sfântul Sinod al BOR a decis ca în acest an sărbătoarea să fie marcată în calendarul otodox, în premieră, cu cruce roșie. Pe 1 octombrie 911, se facea priveghere în această biserică, pentru salvarea cetăţii care era asediată.
Popular, pe filieră slavo-rusă: Pocrovul, este o sărbătoare a Maicii Domnului care se prăznuiește la 1/14 octombrie, în amintirea unei minuni întâmplate în biserica Maicii Domnului din cartierul Vlaherne din Constantinopol, pe timpul împăratului Leon al VI-lea „Filozoful” (886 – 912), când Sfânta Fecioară s-a arătat, în toată mărirea ei cerească, Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos, ca ocrotitoare și mijlocitoare a creștinilor.În tradiția greacă, țin această sărbătoare îndeosebi călugării din Sfântul Munte Athos. Începând din 1952, sărbătorirea ei se face în Grecia pe 28 octombrie/10 noiembrie, ca o sărbătoare națională în care se aniversează respingerea atacului Italian din 1940 asupra Greciei.Prin secolul al XII-lea, sărbătoarea a fost introdusă în Rusia, unde a căpătat o mare popularitate, iar de la aceștia a trecut și la români, prăznuindu-se mai mult în mănăstiri. În ultima vreme, sărbătoarea a început să fie din ce în ce mai cunoscută și mai populară și la români, numeroase biserici și mănăstiri din țară și din diaspora românească purtând acest hram.Sărbătoarea amintește de apariția Maicii Domnului în cartierul Vlaherne (Blachernae) din Constantinopol în secolului al zecelea. La sfârșitul vieții Sf. Andrei cel nebun pentru Hristos (Andrei din Constantinopol), acesta, împreună cu ucenicul său, Sf. Epifanie și cu mai mulți credincioși au văzut-o pe Maica Domnului împreună cu Sf. Ioan Botezătorul și cu mai mulți alți sfinți și îngeri, în timpul unei slujbe în Biserica Născătoarei de Dumnezeu din Vlaherne. Biserica palatului din Vlaherne adăpostea mai multe relicve ale Maicii Domnului – cămașa, acoperământul (maforionul) și parte a brâului acesteia, care fuseseră aduse din Țara Sfântă în secolul al V-lea.În acea vreme, Constantinopolul era amenințat de primejdia unei invazii (posibil invazia rușilor kieveni din 907 sau 911). Maica Domnului a înaintat până în mijlocul Bisericii, a îngenuncheat, cu chipul brăzdat de lacrimi, și a rămas vreme îndelungată în rugăciune. Apoi și-a ridicat acoperământul (vălul) și l-a întins peste popor, ca pentru a-l ocroti. După arătarea Maicii Domnului, primejdia a fost îndepărtată, iar orașul a fost cruțat de suferință și de vărsarea de sânge.
În icoana Acoperământului Maicii Domnului sunt îmbinate două evenimente petrecute în vechea biserică din Vlaherne din Constantinopol la câteva secole distanță.Icoana Cinstitului Acoperământ al Maicii Domnului o înfățișează pe Născătoarea de Dumnezeu stând deasupra credincioșilor, cu mâinile ridicate la rugăciune. De cele două părți sunt înfățișați îngeri. Mai jos, în partea dreaptă a icoanei sunt cel mai adesea înfățișați Sf. Andrei cel nebun pentru Hristos și ucenicul său Epifanie, care au văzut-o pe Maica Domnului în biserica din Vlaherne, iar alături de ei sunt înfățișați cei doisprezece Apostoli, episcopi, sfinte femei, monahi și mucenici, iar Maica Domnului îți întinde maforionul asupra credincioșilor adunați. Sf. Epifanie poartă pe sub manta o tunică, și face gesturi de uimire la vederea minunatei apariții a Maicii Domnuluiș Sf. Andrei este înfășurat doar într-o manta.
„Acoperământul Maicii Domnului” este sărbătoarea cu care se încheie cele două luni ale anului, august si septembrie, în care este cinstită în mod deosebit Maica Domnului. Anul bisericesc este diferit de anul civil, el începând la 1 septembrie si încheindu-se la 31 august. De aceea, sărbătorile cele mai importante ale începutului si sfârsitului de an bisericesc sunt închinate Maicii Domnului, pentru cã ea este „începutul mântuirii oamenilor”.
S-a fãcut legãtura între notiunea acoperirii pãmântului cu brumã si continutul traditiei crestine care povesteste urmãtoarele: odatã, la Mãnãstirea Vlahilor din Constantinopol stãteau si multi greci care se rugau la Dumnezeu sã-i izbãveascã de dusmani. Iesind afarã staretul mãnãstirii, cuviosul Andrei, privind spre cer, a vãzut-o pe Maica Domnului, înconjuratã de sfinti, rugându-se la Dumnezeu pentru neamul omenesc. Maica Domnului a luat acoperãmântul de pe cap si l-a întins deasupra crestinilor, care se aflau la mãnãstire. Acoperãmântul strãlucea „mai mult ca soarele”. Dimineata, tot orasul stia despre minunea vãzutã de Sf. Andrei. De la aceastã întâmplare, în amintirea minunii, a rãmas sãrbãtoarea numitã Acoperãmântul Maicii Domnului. Întru cele mai de pe urmã cumplite vremi, când s-au înmultit pãcatele noastre, s-au înmultit si primejdiile asupra noastrã, când s-au împlinit cuvintele Domnului: „Cã se va scula limbã peste limbã si împãrãtie peste împãrãtie, si va fi foamete si ciumã, si cutremure pe alocuri”; când ne supãrã pe noi nãvãlirile celor de alt neam, rãzboaiele cele dintre noi si rãnile cele purtãtoare de moarte, atunci prea curata si prea binecuvântata Fecioara Maria Maica Domnului ne dã nouã acoperãmântul sãu sã ne acopere, si sã ne pãzeascã pe noi sub acoperãmântul sãu nevãtãmati.