Drumul până la Lacul Sfânta Ana, la 950 de metri altitudine, este mărginit de pădure. Razele soarelui pătrund cu greu prin perdeaua de frunze, aşa că o răcoare plăcută îi ţine companie călătorului. Munţii ascund locuri fascinante, cum ar fi Peştera Puturosul. Din adâncurile pământului ies la suprafaţă gaze cu efecte binefăcătoare. Din cauza mirosului, i se mai spune "grota puturoasă" sau "pucioasa". Emanaţiile de hidrogen sulfuros sau de dioxid de carbon se resimt foarte puternic, chiar dacă sunt rezultate în urma erupţiei vulcanice de acum aproape un million de ani . În zonă se află şi o prăpastie denumită “cimitirul păsărilor”, pentru că foarte multe păsări, din cauza lipsei de oxygen, mor. Două legende sângeroase care datează de sute de ani au dat denumirea misteriosului lac.
Una dintre legende vorbeşte despre doi fraţi rivali care voiau să iasă în evidenţă cu orice preţ. Unul dintre ei a vrut să arate că el are cea mai frumoasă caleaşcă şi a înhămat la ea cele mai frumoase fecioare din sat. Pentru că fetele nu reuşeau că tragă caleaşca foarte grea, bărbatul a decis să le chinuie şi să le biciuiască. Una dintre ele, pe nume Ana, l-ar fi blestemat pe bărbatul care a chinuit-o. Din senin, o furtună puternică s-a pornit, l-a omorât pe bărbat şi i-a distrus castelul. Pe locul lui s-ar fi format lacul de astăzi poartă denumirea de Sfânta Ana. O altă legendă spune tot povestea unei fete pe nume Ana, pe care părinţii au obligat-o să se căsătorească cu un băiat pe care nu îl iubea. Fata şi-a implorat părinţii să nu o mărite, dar aceştia nu au ascultat deoarece băiatul era foarte bogat. Se spune că, în noaptea nunţii, fata a fugit şi s-a aruncat apele lacului din munte. Mişcaţi de drama ei, locuitorii ar fi denumit lacul după numele fetei.
În zilele noastre pe lângă un loc de relaxare unde oamenii vin să se scalde şi să respire aer curat, Lacul Sfânta Ana este şi loc de pelerinaj. Oamenii veneau aici să se roage la capela de lemn de lemn de lângă lac încă din secolul al XII-lea. În 1564 s-a ridicat o capelă de piatră, iar popularitatea zonei a făcut ca de-a lungul secolelor XVII şi XVIII aici să ajungă aproximativ 30.000-40.000 de pelerini, care stăteau aici mai multe zile. Se spune că Sfânta Ana îi ajută pe tineri să îşi găsească pe perechea. O altă legendă spune că femeile care nu pot avea copii, deşi şi doresc foarte mult, li se împlineşte această dorinţă după un pelerinaj la Lacul Sfânta Ana.
Lacul Sfânta Ana este singurul lac vulcanic din România şi se găseşte la 17 kilometri de localitatea Bixad, aflată în apropiere de Băile Tuşnad. Cu câteva mii de ani în urmă, în acest loc era un munte vulcanic. Părerile sunt împărţite în privinţa anului ultimei erupţii, aceasta având loc cam cu 30 000 – 40 000 de ani în urmă. Ulterior, în craterul format s-a acumulat apă din precipitaţii şi aşa a apărut lacul. Lacul Sfânta Ana este una dintre cele mai importante atracţii naturale ale Ţinutului Secuiesc, fiind unicul lac din Europa Central-Estică format pe fundul craterului unui vulcan stins. Lacul Sfânta Ana se află la o altitudine de 949-950 de metri. Deşi în trecut se vorbea că în unele locuri lacul atinge şi 12 metri adâncime, ultimele măsurători arată că adâmcicea maximă este de 6,3 metri.
Lacul are şi câteva ciudăţenii unice. Nivelul apei nu creşte şi nu scade niciodată deşi lacul nu are izvoare şi este alimentat doar de apa de ploaie. Lacul are forma unei palete de pictor. Puritatea apei este foarte apropiată de cea a apei distillate. Are doar 0,0029 ml minerale. Nu este oxigenată, motiv pentru care nici o vietate nu trăieşte aici. O plimbare cu barca pe lacul Sf Ana e mai mult decât relaxare, asta şi pentru că zona este puternic ionizată negativ, iar oamenii locului spun că efectele asupra sistemului nervos se simt imediat.