Sfantul Mucenic Foca este praznuit pe 22 septembrie. Sfantul Foca a trait in timpul imparatului Traian (98-117), fiind originar din orasul Sinope. Pamfil, tatal lui, de meserie constructor de corabii si Maria mama sa, au aprins in Foca din copilarie dorul dupa Hristos. Pentru viata virtuoasa a fost hirotonit episcop in Sinope. A intors multi oameni de la ratacirea lor si pe pagani de la inchinarea catre idoli i-a adus la cunostinta unuia Dumnezeu. Iar cand a vrut Domnul ca sa-l invredniceasa, a instiintat pe robul sau de aceasta voie a sa prin vedenie, astfel: Un porumbel a zburat de sus, avand in gura sa o cununa de flori, pe care punand-o pe capul fericitului, i-a grait cu glas omenesc, zicandu-i: "Acum s-a umplut paharul tau, care se cade a-l bea".
Cand conducatorul cetatii Sinope a aflat ca Foca se inchina lui Hristos, a trimis ostasii sa-l ucida. Vazandu-i din gradina trecand pe ulita, Foca i-a strigat: "Pe cine cautati?" Ostasii au raspuns: "Cautam pe Foca!" Mucenicul, fara sa se sperie si intelegand ca i s-a apropiat sfarsitul pamantesc, le-a zis: "Veniti la mine si eu va voi spune unde il gasiti, il cunosc foarte bine." I-a primit in casa lui si i-a ospatat din belsug. La masa, dialogul a continuat: "Si pentru ce pricina cautati pe omul acela?" "Ne-a trimis mai-marele sa-l ucidem pentru ca este crestin!" "Rogu-va, stapanii mei, ramaneti pana maine in casa mea, veselindu-va, mancand si band, iar dimineata eu il voi da voua, ca nimeni nu-l cunoaste ca mine, singur il voi aduce si-l voi da in mainile voastre."
In acea noapte, Mucenicul Foca n-a dormit deloc, s-a dus in gradina, a mangaiat pentru ultima data florile, si-a sapat mormantul, a impartit haine si mancare saracilor, s-a rugat, iar dimineata cand ostasii l-au intrebat unde este Foca, le-a raspuns: "Eu sunt!" Cutremurati, acestia, desi nu le venea sa creada, au implinit porunca dregatorului pagan. Astfel, a primit moartea martirica Sfantul Mucenic Foca, in timpul persecutiilor impotriva crestinilor declansate de imparatul Traian. Moastele Sfantului Sfintitului Mucenic Foca au fost mutate din Sinope, unde a fost episcop, la Constantinopol in ziua de 23 iulie 403 sau 404.
În traditia popularã româneascã, se spunea că ziua Sfântului Foca era o sărbătoare atât de mare încât ardeau pietrele din apă și o țineau până și turcii. Se obișnuia să se lucreze numai până la prânz, cei ce nu respectau această zi fiind condamnați să le ardă grânele sau să le fie cuprinse de pelagră, să se ardă pe trup, să se îmbolnăvească de friguri sau să le fie trăsnite vitele. Cu acest prilej, nu era bine să se dea foc din casă, să se facă pâine în cuptor, să se toarcă ori să se scalde oamenii în râuri. Tradiția spune că Sfântul Foca așteaptă cu mare nerăbdare ziua pomenirii sale, însă Dumnezeu îi spune de ea abia când aceasta a trecut, de teamă ca el să nu prăpădească tot pământul cu flacările sale. Acest sfânt este responsabil de arșiță și incendii și umblă prin cer într-un car de foc, cu un bici care arde în mână. Oamenii de la țară sunt extrem de temători în această zi și de aceea evită să meargă la treburile câmpului sau chiar să pasca vitele.
Bătrânii spun că Foca pedepseşte cu foc, arșiță şi grindină dacă sărbătoarea nu se ţine cu sfinţenie. În această zi nu se lucrează, nu se aprinde focul şi nu se coace pâine în cuptor. Se spune că, în trecut, au avut loc incendii mari în această zi, de aceea, oamenii nu lucrau, ca să-şi protejeze casele şi ogoarele.
