Belgrad

Numele de Belgrad, în limba sârbă înseamnă oraş alb sau cetate albă, menţionat pentru prima dată de bulgari în anul 878. În perioada medievală, oraşul se află, succesiv, sub stăpânirea bizantinilor, francilor, bulgarilor, ungurilor şi a sârbilor. În 1521, Belgradul a fost cucerit de otomani devenind reşedinţa Paşalâcului Belgrad, fiind declarat principalul oraş al Europei Otomane. Oraşul a devenit capitala Serbiei în anul 1841, după o perioadă de suzeranitate faţă de Imperiile Otoman şi Austriac. Totuşi, partea de Nord a oraşului a rămas alipita în cadrul Imperiului Austro-Ungar până la destrămarea lui, în anul 1918. Oraşul unit a devenit capitala Federatiei Iugoslavia, până în anul 2006, când Muntenegru s-a declarat stat suveran. Belgradul are statutul de unitate teritorială separată în Serbia, cu un guvern autonom. Teritoriul său este divizat în 17 municipii, fiecare cu propriul consiliu local.

Oraşul acoperă 3,6% din întreaga suprafaţă a ţării, iar 24% din populaţia Serbiei  locuieşte în acest oraş.

OBIECTIVE TURISTICE SI DE PELERINAJ

Catedrala Patriarhală cu hramul Sfântul Sava, costruită pe colina sfântă Vracear, din centrul oraşului pe locul unde în trecut turcii otomani, conduşi de Sinan Paşa, au zdrobit rebeliunea sârbă din 27 aprilie 1594, arzând cu acel “prilej”  Moaştele Sfântului Sava Nemanja (†1236) după ce le-au furat din M-rea Milesevo.

Catedrala este considerată a fi una dintre cele mai mari lăcaşuri de cult din lumea ortodoxă având următoarele dimensiuni: înălţimea de 70 metri, 81 de metri de la nord la sud şi 91 metri de la vest la est, punctul cel mai înalt având 134 de metri, iar crucea aurită de pe cupola principală (de aprox. 4000 de tone)  măsurând 12 metri. Pe bolţile catedralei sunt aşezate 18 cruci aurite, iar clopotniţa are 49 de clopote. Suprafaţa catedralei este de 3.500 mp, la care se adaugă trei galerii de 1.500 mp, la primul nivel, şi o galerie de 120 mp, la al doilea nivel. Capacitatea interiorului este de 10.000 de persoane şi 800 de corişti în balconul destinat acestora. La subsolul catedralei  se află o altă biserică, de 1.800 mp unde într-o criptă se păstrează fragmente din veşmântul Sfântului Sava.

Bisericii Sfântului Apostol şi Evanghelist Marcu construită între anii 1931 – 1940 de către Petru şi Branko Krstic, o imitaţie a Mănăstirii Gracanica, din Kosovo cu arhitectură sârbească-bizantină. Aşezată în parcul central Tasmajdan, datorită arhitecturii sale, această biserică este una dintre cele mai frumoase biserici ortodoxe din oras.

Biserica Ruzica, închinată Naşterii Maicii Domnului din incinta fortăreţei Kalemegdan, este situată în partea veche a oraşului. O biserică similară celei actuale există pe acest loc încă din vremea domnitorului Ştefan Lazarevic. Vechea biserică a fost dărâmată în anul 1521, în urma invaziei turcilor otomani. Biserica a fost reconstruită, dar în secolul al XVIII-lea, vreme de mai bine de o sută de ani, locul a intrat din nou sub stăpânire otomană, actuala clădire a bisericii a fost folosită pe post de magazie de praf de puşcă. Ceea ce fascinează ochiul pelerinului, în Biserica Ruzica, sunt în primul rând policandrele acesteia, care sunt împodobite, de jur-împrejur, cu zeci de cartuşe de puşcă. Braţele policandrului sunt formate din săbii, iar părţile mai mari ale acestuia sunt confecţionate din ţevi de tun.

Mănăstirea Lelic construită în anul 1929 de către Sfântului Ierarh Nicolae Velimirovici, unul din cei mai mari teologi ai Bisericii Ortodoxe Sârbe. Mănăstirea se află în localitatea Lelic, pe culmea muntelui Povlen, deasupra defileului Gradac, la doar câţiva kilometri de Mănăstirea Celije, aşezată la mică distanţă de Valievo şi la aproximativ 2 ore distanţă de mers cu maşina de oraşul Belgrad. Biserica mănăstirii este închinată Sfântului Nicolae, în interior păstrându-se Moaştele Sfântului Ierarh Nicolae Velimirovici, un sfânt al veacului nostru. Sfintele moaşte fiind aduse din America unde sfântul a fost înmormântat. Arhitectura ansamblului monahal actual este potrivit stilului tradiţional morava.

Mănăstirile Celje unde se află moaştele Sfântului Iustin Popovici, Kovilj, Hopovo cu moaştele Sfântului Teodor Tiron, Grgetek cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu 3 mâini, Kruşedol şi Beocin.

Manastirea Beocin, este inchinata Inaltarii la Cer a Mantuitorului. Manastirea Beocin este o manastire ortodoxa sarbeasca, aflata in imediata apropiere a localitatii Beocin, pe culmile nordice ale Muntilor Fruska Gora, in Provincia nordica a Serbiei, Voivodina. Turnul clopotnita, cu portalul acestuia, asezat in dreptul fatadei de vest a bisericii, a fost terminat in anul 1762. Biserica actuala isi are piatra de temelia pusa in anul 1732, fiind terminata in anul 1740; domul de piatra este asezat pe acoperis in anul 1799. Chiliile calugarilor, construite intre anii 1728 si 1771, sunt asezate de o parte si de alta a bisericii centrale.

Mănăstirea  Crna Reka este o veche sihastrie din Serbia. Ascunsa in partea sudica a muntilor Serbiei, in defileul Raului Negru - Crna Reka -, manastirea este inconjurata de stanci abrupte si de o vegetatie densa. Crna Reka este unul dintre cele mai bine pastrate ansambluri monahale originale din Serbia. Manastirea este renumita pentru Biserica din pestera a Sfantului Arhanghel Mihail, pentru minunatele ei fresce de la sfarsitul secolului al XVI-lea si pentru moastele Sfantului Petru de Korisha. Manastirea Crna Reka dateaza inca din secolul al XIII-lea, cand o mica bisericuta a fost zidita intr-una din pesterile sapate de natura in defileul raului, si inchinata Sfantului Arhanghel Mihail. Biserica din neobisnuita pestera, asemanatoare unui cuib de randunica, a fost costruita, dupa legenda, de catre ucenicii Sfantului Ioanichie de Devic, in secolul al XIV-lea, probabil imediat dupa lupta din Kosovo.

Mănăstirea Studenica construită de Ştefan Nemanja în anul 1196 cu hramul Intrării în Biserica a Maicii Domnului, este considerată a fi biserica mamă a lacaşurilor de cult din întreaga Serbie. Această mănăstire a fost construită într-o perioadă lungă de timp. Primul stadiu de lucru a fost finalizat până în primăvara anului 1196, când Ştefan Nemanja şi-a părăsit tronul şi s-a aşezat în mănăstirea proaspăat ridicată. Din momentul în care acesta a plecat la Mănăstirea Hilandar, din Sfântul Munte, fiul şi succesorul acestuia, Ştefan, a avut grijă mai departe de Mănăstirea Studenica.

Manastirea Gradac este o manastire ortodoxa cu obste de maici, asezata in partea centrala a Serbiei, putin mai spre sud de orasul Kraljevo. Aceasta frumoasa biserica monahala a fost construita undeva pe la jumatatea secolului al XIII-lea, mai precis in anul 1268, drept ctitorie a Elenei de Anjou. Arhitectura manastirii este o raritate datorita perfectei imbinari a doua stiluri si curente artistice diferite: stilul bizantin si stilul frantuzesc romanic. Biserica centrala a Manastirii Gradac poarta hramul Buna Vestire, aceasta scena fiind pictata si pastrata inca deasupra intrarii in pronaos, pe peretele vestic al bisericii. Pe langa fresca cu Maica Domnului si Arhanghelul Gavriil, ce intampina pelerinii la intrarea in biserica, in biserica se mai gasesc si alte mici fragmente de fresca originala. Acest sfant locas de rugaciune neincetata constituie unul dintre cele mai reprezentative si atractive monumente medievale, culturale, istorice si duhovnicesti ale Serbiei.

Manastirea Zica, construita la inceputul secolului al XIII-lea, se inalta si astazi in apropiere de Kraljevo, la intrarea in Golful Ibar din Serbia Centrala. Manastirea Zica, ctitorie a domnitorului sarb Stefan Nemanja, Primul Incoronat, a fost ridicata intre anii 1208 si 1230. Manastirea Zica a fost picatata in coloarea rosie inca de la inceput, aceasta aducand aminte de traditiile athonite din Sfantul Munte Athos. Biserica manastirii, inchinata Inaltarii Domnului, ne infatiseaza simplu elementele arhitecturale si artistice ale Scolii Raska. Biserica are un plan de nava, in capatul estic al acesteia terminandu-se cu o larga absida.
Biserica este impartita in patru spatii, cel de-al treilea fiind cel care suporta domul central. Naosul este foarte spatios si acoperit de un frumos dom. Biserica este construita din piatra si caramida. Din punct de vedere arhitectural, predomina multe elemente bizantine.

Mănăstirea Ravanica este o manastire ortodoxa aflata in muntii Kucaj, in apropiere de Cuprija, in centrul Serbie. Manastirea Ravanica a fost contruita intre anii 1375-1377, fiind ctitorie a Sfantului Print Lazar al Serbiei, care a si fost inmormantat in aceasta, dupa adormirea lui in Domnul. Moastele acestuia se afla astazi scoase spre inchinare. Planul bisericii este in forma de cruce, pe aceasta fiind asezate mai multe domuri: domul central, asezat deasupra naosului, are noua laturi, iar celelalte, mai mici, asezate in cele patru colturi, au cate opt laturi. Biserica are un total de 62 de ferestre, fiind construita din randuri succesive de piatra si caramida. Bucati de ceramica rosie impodobesc toate fatadele bisericii, acestea infatisand flori si forme geometrice variate.